Sowlea
Română

Semne de interpretare: cât de tare, cât de repede, încotro

Notele îți spun ce sunete să cânți. Semnele din jurul lor îți spun cum: încet sau tare, rar sau repede, scurt sau legat. Unele semne sunt chiar niște săgeți care te trimit înapoi sau înainte, ca pe o hartă. Apasă butoanele ca să auzi fiecare semn, apoi urmează harta cu degetul.

Verificat la 7 octombrie 2026

În această lecție

Dinamica: cât de tare

Cât de tare sau de încet cânți se numește dinamică. Cele două litere principale sunt p de la piano (încet) și f de la forte (tare). Pune un m în față, de la mezzo (pe jumătate), și obții treptele din mijloc: mp înseamnă moderat de încet, iar mf moderat de tare. Dublează litera ca să mergi mai departe: pp înseamnă foarte încet, iar ff foarte tare.

Așadar scara de la încet la tare este pp, p, mp, mf, f, ff. Acestea nu sunt numere fixe pe un aparat care măsoară sunetul. Ele se compară între ele: un p la trompetă este tot mai tare decât un p la chitară. Contează ca p să fie mai încet decât mf, iar f mai tare.

  • O melodie scurtă cântată încet.
  • Aceeași melodie cântată tare.
  • Un acord care urcă scara: pp, p, mp, mf, f, ff.

Încearcă: spune „bună dimineața” în p, apoi în mf, apoi în f. Aceleași cuvinte, trei nuanțe.

Tot mai tare și tot mai încet

Muzica își schimbă adesea intensitatea puțin câte puțin. Crescendo (cresc.) înseamnă din ce în ce mai tare. Decrescendo sau diminuendo (decresc., dim.) înseamnă din ce în ce mai încet. În loc de cuvinte, muzica poate arăta sub note un semn lung în formă de pană (în engleză i se spune adesea „hairpin”, adică ac de păr): unul care se deschide (ca un < întins) pentru mai tare, unul care se închide (ca un > întins) pentru mai încet.

Nu confunda pana lungă cu micul semn > de pe o singură notă. Acel semn mic este un accent, și îl vei auzi mai jos. Ceilalți termeni italieni pentru intensitate sunt în lecția „Termeni italieni”.

  • Melodia începe încet și crește până la sfârșit.
  • Aceeași melodie începe tare și se stinge.

Tempoul: cât de repede

Un cuvânt de tempo la început îți spune cât de repede merg timpii. Largo înseamnă foarte rar și larg, Andante este un pas de mers, Moderato este moderat, Allegro este repede și vesel, iar Presto foarte repede. Multe piese au tipărit și un număr, de exemplu ♩ = 92, care înseamnă 92 de bătăi pe minut (BPM).

Iată câteva repere aproximative: Largo cam 40–60 BPM, Andante cam 76–108, Moderato cam 108–120, Allegro cam 120–156, Presto cam 168–200. Cărțile și metronoamele dau numere puțin diferite, iar fiecare piesă are felul ei. Mai jos, aceeași frază scurtă este cântată în patru viteze. Cele mai rapide o cântă de mai multe ori, ca s-o auzi cum se așază.

Unele cuvinte schimbă viteza pe parcurs. Ritardando (rit.) înseamnă încetinește treptat, ca o bicicletă care se oprește rulând, iar a tempo înseamnă revino la viteza de dinainte. Lista completă este în lecția „Termeni italieni”.

  • Fraza la 50 BPM: rar și larg.
  • Aceeași frază la 92 BPM, un pas de mers (cântată de două ori).
  • Aceeași frază la 138 BPM: repede și vesel (cântată de două ori).
  • Aceeași frază la 184 BPM: foarte repede (cântată de trei ori).
  • Cântată de două ori: a doua oară, ultima măsură încetinește treptat.

Încearcă: pune metronomul pe 60, apoi pe 92, apoi pe 138 și mergi pe loc după fiecare. Care dintre ele se simte ca Andante?

Scurt sau legat: staccato și legato

Un punct mic deasupra sau sub o notă înseamnă staccato: cânți nota scurt și detașat, cu o mică liniște după ea, ca atunci când spargi baloane de săpun unul câte unul. O linie curbă peste mai multe note diferite este un legato de expresie: le cânți legato, legate lin, fără goluri, ca atunci când tragi o linie fără să ridici creionul.

Legato de expresie seamănă cu legato de prelungire, dar nu e același lucru. Legato de prelungire unește două note de aceeași înălțime într-un singur sunet mai lung (vezi lecția „Ritmul și durata notelor”). Legato de expresie unește note diferite și îți spune să le legi lin. Ascultă aceeași melodie cântată în ambele feluri.

  • Fiecare notă curge în următoarea, fără goluri.
  • Aceeași melodie cu note scurte, săltărețe, și mici liniști.

Accentele și coroana

Un accent, un mic > deasupra sau sub o notă, înseamnă că acea notă se cântă mai tare decât vecinele ei, ca atunci când spui un cuvânt mai apăsat într-o propoziție. Accentele pot schimba felul în care se simte o linie melodică. În exemplu, opt note rapide din fiecare măsură primesc accente pe notele 1, 4 și 7, așa că le auzi în grupuri de 3 + 3 + 2.

Coroana 𝄐 (fermata), un arc cu un punct sub el, înseamnă că ții acea notă (sau pauză) mai mult decât e scris. Cât de mult hotărăște interpretul sau dirijorul. E ca atunci când oprești un video pe momentul tău preferat, apoi apeși din nou pe play.

  • Note rapide, toate la fel de tare.
  • Aceleași note, cu accente pe 1, 4 și 7 în fiecare măsură.
  • O melodie cântată în tempo de la început la sfârșit.
  • Aceeași melodie: nota înaltă din măsura 2 e ținută mai mult, apoi pulsația merge mai departe.

Semnele de repetiție și voltele 1 și 2

Ca să economisească hârtie, muzica nu tipărește aceleași măsuri de două ori. Un semn de repetiție, două puncte lângă o bară dublă groasă (𝄇), spune: întoarce-te și cântă din nou această parte. Te întorci la semnul de început pereche (𝄆) sau chiar la început, dacă acesta lipsește.

Uneori partea se termină altfel a doua oară. Parantezele marcate 1. și 2. arată volta 1 și volta 2. Prima dată cânți volta 1 și te întorci. A doua oară sari peste volta 1 și treci direct la volta 2. În exemplu, harta este: 𝄆 măsura A, măsura B, [1. volta 1] 𝄇 [2. volta 2]. Deci auzi A, B, volta 1, apoi A, B, volta 2.

  • A, B, volta 1 (te duce înapoi), A, B, volta 2 (încheie).

D.C., D.S., Fine și Coda: urmează săgețile

D.C. (da capo) înseamnă întoarce-te la început. D.S. (dal segno) înseamnă întoarce-te la semnul 𝄋. Ele vin cu un cuvânt care îți spune unde să te oprești: al Fine înseamnă cântă până la cuvântul Fine și oprește-te acolo. al Coda înseamnă cântă până la „To Coda” 𝄌, apoi sari înainte la Coda, partea de final care începe cu același semn.

Exemplul 1, D.C. al Fine. Harta are patru măsuri: 1, 2 (Fine), 3, 4 (D.C. al Fine). Cânți 1, 2, 3, 4, te întorci la început, cânți din nou 1 și 2 și te oprești la Fine. Exemplul 2, D.S. al Coda. Harta este: introducere, 𝄋 măsura 2, măsura 3 (To Coda 𝄌), măsura 4 (D.S. al Coda), apoi Coda. Cânți introducerea, 2, 3, 4, înapoi la semn pentru 2 și 3, apoi sari la Coda.

Un obicei bun de știut: când te întorci cu D.C. sau D.S., muzicienii sar de obicei peste semnele de repetiție a doua oară și cântă doar ultima voltă, în afară de cazul în care partitura sau dirijorul spun altfel.

  • Măsurile 1, 2, 3, 4, apoi înapoi la început pentru 1 și 2 și oprire la Fine.
  • Introducere, 2, 3, 4, înapoi la semn pentru 2 și 3, apoi salt la Coda.

Încearcă: înainte să cânți o piesă nouă, urmărește traseul cu degetul. Găsește întâi fiecare semn de repetiție, paranteză de voltă, 𝄋, Fine și 𝄌, apoi apasă play și urmează săgețile.

Sunet de pian: Salamander Grand Piano, de Alexander Holm (licență CC BY 3.0).

Teoria muzicii

  1. Numele notelor
  2. Portativul
  3. Ritmul și durata notelor
  4. Măsuri și indicativul de măsură
  5. Ritm avansat
  6. Intervale
  7. Game
  8. Acorduri
  9. Simbolurile acordurilor
  10. Armonia
  11. Cercul cvintelor
  12. Transpunerea
  13. Forma cântecului
  14. Semne de interpretare
  15. Melodia
  16. Factura muzicală
  17. Știința sunetului
  18. Termeni italieni

Toate lecțiile de teoria muziciiBiblioteca muzicală

În această lecție