Forma: cum este construit un cântec
Un cântec nu este o singură linie lungă de note. Este construit din părți, ca încăperile unei case. Unele părți revin iar și iar, iar altele apar o singură dată. Dacă îi cunoști părțile, îți amintești mai ușor un cântec, îl înveți mai repede și poți chiar ghici ce urmează.
În această lecție

Părțile unui cântec
Cele mai multe cântece sunt făcute din câteva feluri de părți. Strofa spune povestea. Melodia ei rămâne aceeași de fiecare dată, dar versurile se schimbă. Refrenul este partea pe care o cânți împreună cu ceilalți. Versurile și melodia lui revin la fel de fiecare dată, așa că este partea pe care o ține minte toată lumea.
Puntea este o parte diferită care apare adesea o singură dată, de obicei mai târziu în cântec. Ea oferă urechilor ceva nou înainte ca melodia să se întoarcă la refren. Multe cântece au și o introducere, la început, și o încheiere, la final. (În cărțile și aplicațiile de muzică întâlnești uneori și cuvintele englezești verse, chorus și bridge.)
Numirea părților cu litere
Muzicienii nu spun mereu strofă și refren. Ei dau fiecărei părți diferite câte o literă. Prima parte este A. O parte nouă, diferită, este B. Dacă A revine, este din nou A.
Așadar A B A înseamnă: o melodie, o altă melodie și din nou prima melodie, ca atunci când pleci la plimbare și te întorci acasă. A A B A înseamnă o melodie de două ori, o parte care contrastează și prima melodie încă o dată. Privește formele de mai jos.
- Strofă și refren
Forma cea mai des întâlnită în cântece: o strofă care spune povestea, apoi un refren pe care îl cânți împreună cu ceilalți, și din nou la fel.
- A A B A
Două strofe, o parte de mijloc care contrastează, numită punte, apoi prima melodie încă o dată. Multe cântece pop mai vechi și piese de jazz sunt construite așa.
- A B A
O melodie, o altă melodie și din nou prima melodie: plecarea de acasă și întoarcerea.
Încearcă: pune cântecul tău preferat și notează literele lui. De fiecare dată când auzi ceva nou, folosește litera următoare.
O formă celebră: blues-ul de 12 măsuri
Unele forme sunt construite din acorduri. Blues-ul de 12 măsuri este una dintre cele mai celebre. Are douăsprezece măsuri, în trei rânduri de câte patru, și folosește numai trei acorduri: I, IV și V. În tonalitatea C acestea sunt C, F și G.
Acordurile urmează același tipar în orice tonalitate: patru măsuri de I, două măsuri de IV, două măsuri de I, apoi V, IV, I și V. Alege o tonalitate, apasă Cântă și ascultă cum se rotesc cele douăsprezece măsuri. Apoi totul începe din nou.
Blues-ul de 12 măsuri
Douăsprezece măsuri, trei rânduri de câte patru, construite pe trei acorduri: I, IV și V.
- IC
- IC
- IC
- IC
- IVF
- IVF
- IC
- IC
- VG
- IVF
- IC
- VG
De ce se repetă și se schimbă cântecele
Muzica folosește două lucruri împreună: repetiția și schimbarea. Când o parte revine, o recunoști, iar asta e plăcut, ca atunci când revezi un prieten. Când apare ceva nou, rămâi curios. Un cântec doar cu repetiții este plictisitor, iar unul doar cu lucruri noi este greu de urmărit.
De aceea refrenul revine, iar puntea apare o singură dată. Data viitoare când asculți un cântec, încearcă să simți când se schimbă partea.
Sunet de pian: Salamander Grand Piano, de Alexander Holm (licență CC BY 3.0).