Ritm avansat: triolete, sincope, swing și măsuri asimetrice
În lecțiile despre ritm și despre măsuri, fiecare timp se împărțea frumos în două, iar fiecare măsură avea 2, 3 sau 4 timpi. Muzica adevărată se joacă cu asta: timpii se împart în trei, accentele cad în locuri neașteptate, iar unele măsuri au 5 sau 7 timpi. Fiecare idee de mai jos vine cu butoane în perechi, ca să auzi diferența imediat.
În această lecție
Trioletul: trei în locul a două
De obicei un timp se împarte în două optimi. Un triolet înghesuie în schimb trei note egale în același timp. Se scrie cu un 3 mic deasupra grupului, adesea cu o paranteză. Timpul nu devine mai lung; fiecare notă devine doar puțin mai scurtă, ca atunci când împarți o prăjitură la trei prieteni în loc de doi.
Ca să-l numeri, spune un cuvânt de trei silabe pe fiecare timp, de exemplu „a-na-nas”, și ține timpii exact la fel de egali ca înainte. Apasă primele două butoane: același tempo, același timp, întâi două note pe timp, apoi trei.
Când o mână cântă două note pe timp și cealaltă trei, obții „doi contra trei”. Doar prima notă a fiecărui timp se potrivește; celelalte cad între ele, ceea ce dă o senzație de rostogolire ușoară.
- Optimi: două note egale pe fiecare timp.
- Triolete: trei note egale în același timp.
- Notele joase cântă două pe timp, iar cele înalte trei.
Încearcă: bate încet din picior și spune „a-na-nas” la fiecare bătaie, apoi treci la „pa-ră”. Piciorul nu are voie să-și schimbe viteza.
Sincopa: accente în locuri neașteptate
În lecția despre măsuri, primul timp al fiecărei măsuri era cel mai tare. Sincopa mută impulsul din locul în care îl așteptăm: o notă începe pe un timp slab sau între doi timpi (pe „și”) și este ținută sau accentuată, așa că timpul tare rămâne liniștit.
E ca un pas-surpriză într-un dans. Pulsația regulată merge mai departe dedesubt, în timp ce melodia sare puțin înaintea ei. Tensiunea dintre cele două face muzica să pară săltăreață. Ragtime-ul este cunoscut pentru ritmul lui sincopat, „zdrențuit”, iar muzica latino, jazzul și popul sunt și ele pline de sincope.
Apasă butoanele: aceeași melodie cu aceleași tobe, întâi cu fiecare notă pe un timp, apoi cu notele împinse pe „și”.
- Fiecare notă începe pe un timp.
- Aproape aceleași note, care încep acum între timpi.
Încearcă: bate din palme pe 1 2 3 4. Apoi numără mai departe cu voce tare, dar bate din palme doar pe „și” dintre cifre.
Swingul: optimi lungi-scurte
Cântă perechi de optimi perfect egale și muzica sună „drept”. În swing, fiecare pereche se cântă în schimb lung-scurt: prima notă ia mai mult din timp, iar a doua este mai scurtă și mai ușoară, cam ca ritmul pașilor săltați, când țopăi.
Un mod obișnuit de a te gândi la el folosește trioletele: prima notă durează cât două note din triolet, iar a doua cât una, deci cam 2 la 1. Muzicienii ajustează asta tot timpul; jazzmanii tind să facă swingul mai larg la tempouri lente și mai aproape de egal la tempouri rapide. Partitura arată de obicei tot optimi simple, cu un cuvânt ca „Swing” sus, care îți spune să le cânți lung-scurt.
Apasă butoanele ca să auzi aceeași melodie cântată drept și apoi în swing.
- Perechi de optimi, perfect egale.
- Aceleași perechi cântate lung-scurt, cam 2 la 1.
Diviziune binară și ternară: 3/4 sau 6/8?
În unele măsuri, fiecare timp se împarte în două (diviziune binară): 2/4, 3/4 și 4/4 sunt așa. În altele, fiecare timp se împarte în trei (diviziune ternară), așa că un timp este o pătrime cu punct (cât trei optimi). 6/8 are doi astfel de timpi, 9/8 are trei, iar 12/8 are patru. (În engleză, primele se numesc „simple time”, iar celelalte „compound time”.)
3/4 și 6/8 au amândouă câte șase optimi într-o măsură, așa că arată la fel, dar notele sunt grupate diferit. 3/4 înseamnă trei grupuri de câte două: UNU și DOI și TREI și. 6/8 înseamnă două grupuri de câte trei: UNU doi trei PATRU cinci șase. Una pășește ca un vals; cealaltă se leagănă în două mișcări mari.
12/8 înseamnă patru timpi mari, fiecare împărțit în trei. Sună ca un 4/4 cu triolete pe fiecare timp și îl vei auzi des în blues-ul lent.
- Șase optimi grupate 2+2+2: trei timpi tari.
- Șase optimi grupate 3+3: doi timpi tari.
- Patru timpi mari cu câte trei note, în stil de blues lent.
Măsuri asimetrice: 5/4 și 7/8
Unele piese folosesc măsuri de 5 sau 7 timpi. Aproape întotdeauna auzim aceste măsuri ca pe un amestec de grupuri mai scurte, de 2 și de 3. 5/4 este de obicei 3+2 sau 2+3. Un exemplu celebru este „Marte, aducătorul războiului” din suita „Planetele” de Gustav Holst (scrisă în 1914–1917), care repetă un tipar apăsat în 5/4 de-a lungul celei mai mari părți a piesei. În jazz, „Take Five”, scrisă de Paul Desmond și înregistrată de Dave Brubeck Quartet în 1959, este tot în 5/4.
7/8 înseamnă șapte optimi rapide, foarte des grupate 2+2+3: scurt, scurt, lung. Multe dansuri din Balcani folosesc astfel de grupări; racenița bulgărească, de exemplu, este un dans în 2+2+3. Numără-l „UNU doi, UNU doi, UNU doi trei”.
Apasă butoanele: tobele și notele joase marchează începutul fiecărui grup.
- Cinci timpi într-o măsură, auziți ca trei plus doi.
- Șapte note rapide: scurt, scurt, lung.
Cum auzi gruparea
Întâi găsește cea mai mică pulsație egală: cele mai rapide note care vin mereu cu aceeași viteză. Apoi ascultă notele care par mai grele, de exemplu toba joasă, o notă din bas sau o schimbare de acord. Numără pulsațiile mici de la o notă grea la următoarea și notează grupurile: 3+3 înseamnă 6/8, 2+2+2 înseamnă 3/4, iar 2+2+3 este un fel de 7/8.
Cu aceleași șapte pulsații, dacă muți grupul lung, se schimbă toată senzația. Compară mai jos 2+2+3 cu 3+2+2: notele sunt aceleași, se mută doar cele grele.
Dacă e greu, încetinește. Numără cu voce tare împreună cu muzica de câteva ori, iar vocea ta se va așeza singură pe grupuri.
- Scurt, scurt, lung: grupul lung vine la sfârșit.
- Lung, scurt, scurt: grupul lung vine primul.
Încearcă: bate pe masă „UNU doi UNU doi UNU doi trei” până când pare un pas de dans, apoi încearcă să începi cu grupul de trei.
Sunet de pian: Salamander Grand Piano, de Alexander Holm (licență CC BY 3.0).