Factura: cum se împletesc liniile muzicale

Firele sunetului

O linie în muzică este un șir de note, una după alta, ca melodia pe care o fredonezi. Factura pune două întrebări: câte linii sună și cum se înțeleg între ele? Cântă toate aceeași melodie, una conduce iar celelalte o ajută, sau fiecare are o melodie a ei?

Muzicienii folosesc pentru asta trei nume principale: monodie (sau monofonie), omofonie și polifonie. Cuvintele vin din greacă. Mono înseamnă unu, homo înseamnă același, poly înseamnă mulți, iar phonie înseamnă sunet.

O singură linie: monodia

Monodia este o singură melodie fără nimic dedesubt: fără acorduri și fără a doua linie. O persoană care fredonează face monodie. O mulțime întreagă care cântă aceeași melodie face tot monodie, chiar și când bărbații și femeile o cântă la o octavă distanță, pentru că este tot o singură linie.

Cântul gregorian, cântarea bisericească a Evului Mediu, este un exemplu celebru: toți cântă aceeași melodie, de obicei fără instrumente (vezi lecția „Muzica veche”).

Există și o rudă apropiată numită heterofonie: mai mulți muzicieni cântă aceeași melodie în același timp, dar fiecare o ornamentează puțin altfel. Multe stiluri tradiționale funcționează așa, de exemplu gamelanul indonezian și muzica clasică arabă.

• O voceO melodie lentă fără nimic dedesubt.
• Multe voci, o melodieAceeași melodie dublată cu o octavă mai jos: tot o singură linie.

O melodie cu ajutoare: omofonia

Omofonia înseamnă o melodie principală susținută de alte partide. Cele mai multe cântece pe care le auzi funcționează așa: un cântăreț are melodia, iar o chitară sau un pian cântă acorduri dedesubt. Acordurile urmează melodia, dar nu au o melodie a lor.

Mai există un fel: toate partidele se mișcă în același ritm, ca un cor care cântă un imn cuvânt cu cuvânt, împreună. Partida de sus este melodia, iar cele de dedesubt transformă fiecare notă într-un acord.

• Melodie și acorduriMelodia sus, acorduri încete pe fiecare timp dedesubt.
• Toți deodată, ca un imnPatru partide, un singur ritm: fiecare notă se schimbă în același moment.

Mai multe melodii deodată: polifonia

În polifonie există două sau mai multe linii, iar fiecare este o melodie adevărată. Ele nu se mișcă toate deodată: una se mișcă în timp ce alta ține o notă lungă, una urcă în timp ce alta coboară. Ai putea cânta oricare dintre ele singură și tot ar avea sens.

Compară cele două butoane de mai jos. Melodia de sus este exact aceeași de ambele dăți. Întâi, acordurile o susțin de dedesubt. Apoi o a doua melodie merge alături, dedesubt, și devine activă ori de câte ori melodia de sus se odihnește pe o notă lungă. Johann Sebastian Bach a fost un maestru al acestui fel de a scrie (vezi lecția „Bach”).

• Aceeași melodie + acorduriMelodia cu acorduri simple: omofonie.
• Aceeași melodie + a doua melodieO a doua linie în bas se mișcă atunci când cea de sus stă pe loc.

Urmează-l pe conducător: canonul

Cel mai ușor mod de a face polifonie este să copiezi. Într-un canon, o partidă începe o melodie, iar o altă partidă începe exact aceeași melodie puțin mai târziu, ca un ecou care nu se mai oprește. Prima partidă conduce; celelalte o urmează.

Un canon circular este un canon în care toți cântă aceeași melodie și, la sfârșit, se întorc la început, așa că poate continua la nesfârșit. Frère Jacques este un canon celebru, cântat adesea pe patru voci. Nimeni nu știe sigur cine l-a scris; melodia era deja scrisă în Franța în jurul anului 1780, iar astăzi oricine o poate folosi liber. În română se cântă adesea cu alte cuvinte, ca „Frate Ioane”.

În demonstrație, fiecare partidă nouă intră la două măsuri după cea dinainte. Partidele sunt la o octavă una de alta, ca să le poți urmări pe fiecare.

• O partidăFrère Jacques cântat de o singură partidă.
• Canon pe trei vociAceeași melodie, cu o a doua și o a treia partidă care urmează din urmă.

Încearcă: cântă „Frate Ioane” și roagă un prieten să înceapă de la început când ajungi la cuvintele „Dormi tu?”. Ați făcut un canon.

Două feluri de a gândi: armonie și contrapunct

Poți privi aceeași muzică în două direcții. A gândi în armonie înseamnă să privești de sus în jos: ce note sună împreună chiar acum și ce acord formează? A gândi în contrapunct înseamnă să privești de la stânga la dreapta: cum se mișcă fiecare linie și sună tot ca o melodie a ei lângă celelalte?

Cuvântul contrapunct vine din latinescul punctus contra punctum, „punct contra punct”, adică notă contra notă. Unul dintre cele mai vechi sfaturi ale lui: când o linie urcă, las-o pe cealaltă să coboare. Liniile care se mișcă în direcții opuse se aud ușor ca două. Liniile care se mișcă împreună, la o octavă sau două distanță, se topesc într-o singură linie mai groasă.

Muzica bună folosește ambele feluri în același timp. Chiar și într-un canon, liniile trebuie să formeze acorduri plăcute acolo unde se întâlnesc, iar chiar și acordurile simple sună mai bine când fiecare partidă se mișcă lin.

• Aceeași direcțieDouă linii la două octave distanță: sună ca una.
• Direcții opuseO linie urcă în timp ce cealaltă coboară: auzi două.

Cum asculți factura

Factura se poate schimba în interiorul aceleiași piese. Un cântec poate începe cu o voce singură, poate adăuga acorduri și mai târziu poate aduce o a doua melodie. Schimbarea facturii este un mod simplu de a face muzica să crească fără să schimbi melodia.

Exemplul scurt de mai jos le face pe toate trei în patru măsuri: o linie singură, apoi melodia cu acorduri, apoi melodia cu o a doua melodie.

• Singură, acorduri, două melodiiMăsura 1 singură, măsura 2 cu acorduri, măsurile 3–4 cu o a doua melodie.

Încearcă: data viitoare când asculți un cântec, numără câte linii poți auzi la început, la mijloc și la sfârșit.

Continuă explorarea

• MelodiaO melodie este un șir de note cu o formă. Ascultă pași și salturi, motive, fraze, întrebare și răspuns, apoi scrie una.
• ArmoniaDe ce unele acorduri sună „ca acasă”, iar altele vor să se întoarcă. Cifre romane, rolurile acordurilor, cadențe.
• Forma cânteculuiCântecele sunt construite din părți care revin. Învață strofa, refrenul și puntea, cum își numesc muzicienii părțile cu litere și blues-ul de 12 măsuri.