Instrumentele de suflat din lemn: cântat cu aer

Un tub plin de aer care vibrează

În interiorul unui instrument de suflat din lemn este un tub. Când aerul din tub vibrează, auzi o notă. Un tub lung dă o notă joasă, iar un tub scurt dă una înaltă.

Instrumentele de suflat din lemn au găuri de-a lungul tubului, acoperite cu degetele sau cu mici clape de metal. Când deschizi o gaură, este ca și cum tubul ar deveni mai scurt, deci nota urcă. Când închizi din nou găurile, tubul redevine lung, iar nota coboară.

Trei feluri de a porni vibrația

Un instrumentist de suflat din lemn pornește vibrația aerului în unul din trei feluri. Flautul și flautul dulce folosesc o muchie. Clarinetul și saxofonul folosesc o singură ancie. Oboiul și fagotul folosesc două ancii. Ancia este o bucățică subțire de trestie, care bâzâie când sufli peste ea.

Flautul

Instrumentistul suflă peste o gaură, ca peste o sticlă. Azi este făcut mai ales din metal. Micuțul flaut piccolo este vărișorul lui înalt.

Flautul dulce

Un flaut simplu, asemănător unui fluier, adesea primul instrument pe care îl învață copiii la școală.

Clarinetul

O ancie pe un muștiuc. Un sunet cald și lin, care poate cânta foarte sus și foarte jos.

Oboiul

Două ancii legate împreună. Un sunet clar, cântător. În multe orchestre, oboiul cântă nota după care se acordă toți.

Fagotul

Un tub foarte lung îndoit în două, cu două ancii pe o țeavă curbată de metal. Un sunet adânc, haios și bogat.

Saxofonul

O singură ancie, dar un corp curbat de metal. Inventat de Adolphe Sax în anii 1840 (l-a brevetat în 1846) și iubit în jazz.

De ce „din lemn”, dacă sunt de metal?

Flautele și saxofoanele sunt astăzi din metal, atunci de ce se numesc instrumente de suflat din lemn? Pentru că familia și-a primit numele după felul în care funcționează, nu după material. Demult, flautele erau făcute din lemn, iar saxofonul folosește o ancie din trestie.