Orchestra: o sută de instrumente, un singur sunet

Patru secții

O orchestră este împărțită în secții, iar fiecare secție este o familie de instrumente. Instrumentiștii stau de obicei în același loc de fiecare dată, ca toți să se poată auzi și vedea.

Coardele

Cea mai mare secție, în față și pe laterale: viori, viole, violoncele și contrabași.

Suflătorii din lemn

În mijloc: flauturi, oboaie, clarinete și fagoturi.

Alama

În spatele suflătorilor din lemn: corni, trompete, tromboane și o tubă.

Percuția

În spate: timpane, tobe, talere și multe altele. O harpă și un pian se pot alătura și ele.

Acordarea înainte de concert

Înainte să înceapă muzica, poți auzi o singură notă repetată de multe instrumente. Aceasta este acordarea orchestrei. În cele mai multe orchestre, oboiul cântă un la (A), iar toți ceilalți se acordă după el. Multe orchestre folosesc un la de 440 de vibrații pe secundă, iar unele se acordă puțin mai sus.

Ce face dirijorul?

Dirijorul stă în fața orchestrei și nu cântă la niciun instrument. Cu mâinile și cu un băț mic numit baghetă, dirijorul arată viteza, spune fiecărei secții când să intre și modelează cât de tare sau cât de încet este muzica. Dirijorul este ca un antrenor care ajută optzeci de instrumentiști să se miște împreună ca unul singur.

Grupuri mai mici

Nu orice muzică are nevoie de o orchestră mare. Un cvartet de coarde are două viori, o violă și un violoncel. O orchestră de suflători are instrumente de suflat din lemn, de alamă și percuție, dar nu are viori. O formație rock poate avea o chitară, un bas, o baterie și un cântăreț. În orice grup, instrumentiștii se ascultă mai întâi unii pe alții, iar acesta este adevăratul secret al cântatului împreună.