Muzica veche: cântul, castelele și paginile tipărite
Cu mult înainte de piane și simfonii, muzica trăia în biserici, în castele și în piețele satelor. Iată vocile Evului Mediu și ale Renașterii și invenția care le-a ajutat să călătorească.
În această lecție
Cântul: o melodie, multe voci
La începutul Evului Mediu, muzica din bisericile Europei era mai ales cânt: o singură melodie cântată de toți împreună, de obicei fără instrumente. Se numește adesea cânt gregorian. Numele vine de la papa Grigore I care, potrivit legendei, a adunat melodiile, deși specialiștii cred acum că ele s-au format de-a lungul multor ani, iar stilul a prins contur începând cam din anul 800.
Cântul curge ca vorbirea. Nu are un ritm apăsat și nu are măsuri, și este scris într-un fel timpuriu de notație, cu note pătrate pe patru linii.
Hildegard von Bingen
Hildegard von Bingen a trăit între 1098 și 1179 în ceea ce este azi Germania. A fost stareța unei mănăstiri și, în același timp, scriitoare, gânditoare și compozitoare. A scris multe cântece liturgice și poezii, iar o mare parte din muzica ei se cântă și azi.
Este una dintre cele mai vechi compozitoare ale căror nume și multe lucrări le cunoaștem.
Cântece în limba de zi cu zi
Nu toată muzica era pentru biserică. În sudul Franței, începând cam din anul 1100, poeți-muzicieni numiți trubaduri cântau cântece despre dragoste și aventură în limba pe care o vorbeau oamenii în fiecare zi, nu în latină. Uneori cântau acompaniindu-se la lăută, la vioară sau la o harfă mică.
Multe melodii deodată
Încet-încet, cântăreții au început să cânte mai multe melodii în același timp. Se numește polifonie, ceea ce înseamnă „mai multe sunete”. A apărut la începutul Evului Mediu, iar la Paris, muzicieni legați de catedrala Notre-Dame au scris o parte dintre cele mai cunoscute polifonii timpurii, între anii 1160 și 1250.
În Renaștere, cam între 1400 și 1600, compozitorii au făcut vocile să se îmbine armonios, astfel încât fiecare cântăreț să aibă o linie frumoasă. Josquin des Prez (aproximativ 1450–1521) și Giovanni Pierluigi da Palestrina (aproximativ 1525–1594) au fost doi dintre cei mai admirați.
Tiparul schimbă totul
În 1501, Ottaviano Petrucci a tipărit la Veneția o carte de cântece cu litere mobile. Înainte de asta, fiecare piesă muzicală trebuia copiată de mână. Muzica tipărită era mai ieftină și mai ușor de trimis, așa că cântecele puteau ajunge în orașe și în țări noi.
Încearcă: cântă de două ori un cântec simplu împreună cu un prieten, iar a doua oară începeți cu un rând mai târziu. Faci propria ta polifonie.
Sunet de pian: Salamander Grand Piano, de Alexander Holm (licență CC BY 3.0).