Sălile de concert: clădiri făcute pentru ascultat

Cum schimbă o încăpere sunetul

Sunetul călătorește prin aer și se lovește de pereți, de podele și de tavane. O încăpere cu multe suprafețe dure, ca o biserică de piatră, face sunetele să dureze mult, iar sunetul pare să se prelungească. Numim asta reverberație, un fel de multe ecouri mici care se amestecă. O încăpere plină de lucruri moi, precum perdele și covoare, face sunetele să se stingă repede.

Constructorii sălilor de concert se gândesc cu mare grijă la asta. Dacă sunetul durează prea mult, notele se amestecă și se încețoșează. Dacă se stinge prea repede, muzica poate suna seacă.

Scena și publicul

În multe săli, orchestra stă pe o scenă la un capăt, iar publicul stă pe rânduri, uneori și la balcoane. Dirijorul stă în fața instrumentiștilor. Unele săli au forma unei cutii de pantofi, lungi și înguste. Altele, ca sălile „de tip podgorie”, au publicul în jurul scenei.

Câteva săli celebre

În lume există sute de săli frumoase. Iată trei pe care le cunosc mulți muzicieni.

Musikverein, Viena

Inaugurată în 1870, cu o celebră sală aurie în formă de cutie de pantofi. Sala ei mare este cunoscută pentru sunetul bogat și cald.

Carnegie Hall, New York (SUA)

Inaugurată în 1891. Mulți muzicieni celebri au cântat acolo, așa că oamenii o folosesc ca simbol al succesului.

Opera din Sydney, Australia

Inaugurată în 1973, celebră pentru acoperișul ei în formă de pânze, aflat lângă port.

Ascultatul oriunde

Nu ai nevoie de o sală celebră ca să te bucuri de muzică. Încearcă să cânți în baie, pe scară sau într-o cameră mare și observă cum aceeași voce sună diferit în fiecare loc. Tocmai ai testat acustica, adică știința felului în care se comportă sunetul într-un spațiu.